Varujan Vosganian: Care este responsabilitatea autorităților române care trimit lucrători în state care au de câteva zeci de ori mai multe cazuri de infectare și decese din cauza virusului decât România?

Așadar, stimați autori ai ordonanțelor militare, dacă un om de afaceri român care asigură sute de locuri de muncă dorește să renegocieze niște contracte, îi este interzis să meargă în Germania.
Dacă un altul dorește să culeagă sparanghel și căpșuni, este poftit să meargă. Tare, nu?
Și ca indignarea să fie deplină, iată ce citesc în Frankfurter Allgemeine Zeitung: „ Lucrătorii care sunt atât de importanți pentru muncile câmpului și pentru recolte, provenind cu deosebire din Estul Europei, pot veni acum, în condiții stricte.”
Să vedem care sunt aceste condiții stricte: „ Lucrătorii trebuie să vină în Germania numai cu avionul. Li se va face un examen medical, apoi vor fi duși la destinație de către fermieri. Nu vor putea să părăsească fermele tip de 14 zile, dar va fi o carantină cu oportunitatea de a munci (cum o fi aia?)”.
Și, dacă nu v-ați enervat destul, iată ce mai spune cotidianul german: „Lucrătorii sezonieri din Europa de est fac munca pe care puțini germani doresc s-o facă: să planteze răsadurile, să îngrijească pământul și să culeagă recolta. Prioritatea este acum recoltarea sparanghelului și a căpșunilor.”
V-a plăcut, nu-i așa?
Mă întreb cine culegea până în 1990 sparanghelul? Și mă întreb de ce nu culeg sparanghelul sutele de mii de imigranți pe care i-a primit Germania în ultima vreme? Ei din ce trăiesc?
S-au interesat domnii care au emis art. 10.1 din Ordonanța militară nr. 7 dacă o călătorie cu avionul în condițiile acestea, în care la plecare în aeroport nu-i testează nimeni, nu e cumva periculoasă pentru pasageri? S-au interesat dacă în Germania, în timpul carantinei „lucrative” și după aceea, lucrătorii români nu cumva dorm în dormitoare comune? Au cerut garanții cu privire la asigurările lor de sănătate și spitalizarea celor care vor fi în situație critică? Au fost informați lucrătorii români că la întoarcere trebuie să intre în carantină obligatorie?
Care este responsabilitatea autorităților române care trimit lucrători în state care au de câteva zeci de ori mai multe cazuri de infectare și decese din cauza virusului decât România?
Înțeleg că avem o conducere militarizată. Militarii trebuie să apere onoarea României și viețile cetățenilor patriei. Care e onoarea aici și a cui? Cum sunt protejații românii, care în țară trăiesc în izolare, dar care, pentru că interesele Germaniei sau ale Italiei o cer, sunt lăsați să urce în avioane, să doarmă în dormitoare comune, să facă tot felul de carantine „lucrative”?
Poate că lucrătorii români vor primi o mie- două mii de euro pentru luna cât durează recoltarea (culesul sparanghelului și căpșunilor ar trebui să se încheie în luna mai). Atâta valorează umilința noastră?
Îmi amintesc cu tristețe că și pe vremea lui Ceașescu viețile oamenilor erau prețăluite în bani.